Viata e atat de ciudata.One moment you are up, in varful lumii - in Paris, iar în celalalt zaci in casa cu o depresie grava.
Ma intreb uneori de ce trebuie sa fim animale atat de complexe?Oare avem nevoie de atatea tulburari sufeltesti pentru a afla adevarata fericire, pentru a realiza ca micile placeri sunt cele ce fac viata frumoasa sau pentru a simti direct pe propria piele realitatea dura?
[Read More...]
Pana acum credeam ca sunt fericita.Si aveam toate motivele: o relatie prin care dadeam semne de maturitate, un loc de munca care imi oferea la fiecare pas o infruntare si o reusita, un grup de prieteni in plina expansiune.
Dar atunci de ce sunt acum nefericita?Chiar daca am toate aceste lucruri, in interior plang.Sunt trista si in agonie.Si poate vei crede ca exagerez, ca dramatizez totul pentru efectul poetic.Dar ma simt ca si cum ceva a murit in mine si ii simt lipsa....
Poate ca imi lipseste scrisul pe blog.Poate imi lipseste singuratatea.
Inainte petreceam zile intregi doar cu mine.Si cu toate ca nu agreez prea tare personalitatile mele multipe, ma invatasem sa le aud, sa le ascult si uneori sa le las sa ma conduca.
Poate ca sunt de prea multa vreme Ceriza si poate ca am uitat sa mai fiu si altcineva.
Oricare ar fi motivele, sufeltul meu tanjeste dupa ceva ...But I can't put my finger on it.
E ca o molie care zboara in jurul unui bec.E perfect constient ca se va arde, dar o face pentru ca trebuie sa afle caldura....
Dar intr.un final....eu nu caut caldura.Caldura e ceva ce am descoperit si ma tot inconjoara de o vara incoace.Incep sa cred ca tanjesc dupa frig.Dupa gheata si singuratate.Dupa personalitati multipe si ciudat.
Poate ca devenind normala, cu o viata normala, o relatie normala, un job normal am uitat sa mai fiu ciudata.
