... chiar daca noi hotaram sa spunem stop.
Viata e precum un montagne-russe, cu pase bune si pase proaste, cu momente pline de savoare si clipe pe care nu doresti sa ti le aduci aminte.Sina nu este infinita, ci ea te aduce de multe ori in acelasi punct, in aceeasi situati sau poate in aceeasi relatie.
Intodeauna avem acelasi punct de pornire in viata.Si cu siguranta, la un moment dat, vom avea acelasi punct de oprire.Nu stim inca daca biletul l.am platit la inceput sau trebuie sa dam socoteala la sfarsit.Poate aflam pe parcurs, de la colegii de scaun sau de la cei care au mai trecut prin aceasta cursa.
Modul in care facem fata cursei este diferit.Fie ca esti fata care plangea astazi in statie la Drumul Taberei 34, fie fetita care incerca din rasputeri sa pronunte Tobogan (tot ce se auzea era podogan),sau poate esti tanara cu o geaca galbena si un buchet mare de narcise...pentru toate viata reprezinta o insiruire de fapte.Voluntare sau involuntare.Bune sau rele.Facute pentru noi sau impotriva noastra.
Nu a fost alegerea mea sa vin pe lume, cum nu a fost nici a ta.Dar este decizia noastra sa traim cat mai bine momentele petrecute aici.Iar la sfarsit, cu siguranta vom avea impresia ca totul a durat atat de putin.Abia apoi, privind oarecum detasat, vom spune ca am dus o viata plina.
Asta vreau si eu sa spun.Vreau sa pot declara ca nu am pierdut nici o clipa pretioasa din timpul scurt ce imi este oferit.Vreau sa invat,sa citesc,sa inot,sa pictez, sa cant, sa dansez, sa rosesc, sa iubesc....sa visez,sa imi doresc ceva mai mult.
Iar daca ma mai simt doborata si daca asta ti se intampla si tie, sa nu uitam ca pamantul nu se opreste pentru nimeni!
Tu rezisti la o cursa in montagne-russe?
Previous Article
