part 2: jumatatea goala a paharului e plina cu aer

Nu regret nimic!
Viata e cruda uneori si ne face sa ne intoarcem in timp, pentru a realiza cat de gresit puteam sa gandim.Viata vrea sa ma corecteze, sa ma educe.Viata parca rade de mine.

Trebuie sa ii spun vietii ca nu regret nimic! Poate ca altii considera ca am facut alegeri gresite.Ei bine, eu nu cred asta.Am castigat ceva din fiecare experienta.Am invatat cu fiecare pas facut inapoi.Acum stiu cum trebuie sa traiesc aceasta perioada.

Acum doi ani credeam ca singura cale de a ma elibera era sa plec catre un oras indepartat si sa imi incep acolo viata.Nu realizam ca viata era de mult inceputa.Am avut de ales si am ales sa ofer o ultima sansa familiei.Pentru cateva momente, viata imi spunea ca am gresit, ca ma ingrop singura aici.Dar nu regret nimic.
Astazi sunt inconjurata de prieteni.Mai mult!de oameni care ma iubesc.Evenimente neasteptate sunt la tot pasul si nimeni nu poate spune ca duc o viata monotona.
Totusi viata a continuat sa ma impunga si sa ma impinga, pana am cazut.Pentru prima data am cazut.M.am abandonat complet si am uitat ca trebuie sa ma iubesc pe mine cel mai mult.

Ma simteam cazuta intr.o fantana adanca si pentru cateva clipe am ramas fara lumina.Apoi am simtit caldura.Era atat de bine...cineva ma strangea in brate si ma incuraja sa traiesc mai departe.Pentru mine!In intuneric se conturau ca o scara spre lumina prietenii mei.Am ales sa urc si sa primesc tot ce viata vrea sa imi ofere.

Si asta fac acum.Traiesc in fiecare zi pentru mine si incep sa vad adevarul.
Viata iti poate spune ca exista o jumatate plina si una goala a paharului.
Tu invata sa ii spui ca si jumatatea goala e plina cu aer!

[Read More...]

part 1: jumatatea goala a paharului

In fata mea egranul gol.Cursorul palpaie.Ma gandesc.

Vreau sa ma intorc in anii 90.Vreau sa aud pe strazi muzica de atunci.
Imi este dor de acea perioada, in care muzica era de calitate.Era poezie, arta, avea bun gust.Nimic nu era facut doar pentru a vinde.Totul avea un mesaj.Poate si de aceea, perioada anilor 90 a fost atat de linistita pentru mine.Cresteam alaturi de parinti care ma iubeau, de bunici care aveau grija sa imi faca toate poftele, impreuna cu o sora cu care ma certam pe nimicuri dar, cu care ma impacam de fiecare data.

Incep sa simt ca am imbatranit.Din 2000 muzica s.a schimbat.Aduce mai mult a zgomot.Nu mai exista versuri, poezie,sunete speciale.Poate ca si oamenii s.au schimbat.Nu mai doresc pace interioara sau exterioara.Prefera viata haotica, viata fara rost, pe „acorduri” de sintetizator.
Si viata mea s.a schimbat.Cred ca era 2002 cand tata a plecat de acasa dar, inainte de asta a fost 2000 cand a murit bunica si 2001 cand bunicul a urmat.o.
Oamenii care au tinut cu adevarat la mine au plecat.Cu tata mai vorbesc, il vizitez, ma viziteaza, dar relatia s.a racit.In 2007 si sora mea s.a mutat cu iubitul ei.



Vietile noastre merg mai departe ca si muzica.Incet dar sigur, va reveni simfonia sunetelor, placerea poeziei,siguranta lirismului.Se vor reaprecia instrumentele muzicale, se va pune iar accent pe cultura si familie.
Ca si muzica, viata mea va merge dupa o partitura proprie.Trebuie doar sa ma apuc de scris...

Vreau sa am siguranta de a spune:
„Play-list.ul este facut.Apas butonul play!”

[Read More...]