Uneori in viata lucrurile nu merg asa cu te astepti...si realizezi ca ai ajuns inapoi de unde ai plecat.Cand eram mica, jucam un joc cu pioni si casute, cu gashte sau asa ceva. Mi.l adusese tata din Olanda parca.Daca nimereai in lac, trebuia sa te intorci la casuta intai.
Un fel de "Do not pass go; do not collect $200" la Monopoly.
Azi am realizat ca si viata e tot ca aceste jocuri.O insiruire de casute, de teluri, de dorinte.Propietati ce trebuie cumparate, case ce trebuie construite sau licitate.
Din pacate planurile noastre nu includ si capcanele ce te trimit inapoi la casuta unu...
Iar acum, ca am ajuns aici, trebuie sa imi regandesc intreaga strategie.Stiu ca am invatat mult de la situatiile prin care am trecut anul acesta.Cu siguranta nu mai sunt aceeasi persoana si poate si casuta unu a mai slabit.Dar nu pot trece peste sentimentul ca am facut un pas inapoi...
Incerc sa imi promit ca de aceasta data o sa fiu mai puternica, o sa lupt pentru ceea ce vreau, o sa te fac sa ma intelegi, o sa deschid ochii pentru a vedea lumea.
Chiar daca avem planuri diferite, chiar daca ne vom revedea abia peste trei luni, eu tot la casuta unu am ajuns.Partea buna e ca jocul dureaza o viata, asa ca am timp sa recuperez...
Previous Article
