Cred in suflete pereche.Cred intr.o dragoste suprema, mai presus de lumea aceastea mica si imorala in care traim.
Sunt boema si imi sta bine asa.Stiu ca am mai trait si alte vieti, unele spectaculoase, altele simple si fara griji.Stiu ca am cautat in ele ceea ce caut si in aceasta viata: intelegere.
In romanul sau "Adam si Eva" Liviu Rebreanu isi punea aceleasi intrebari ca si mine:
De unde venim si unde mergem?
Ce a fost inainte de nasterea mea si ce va fi dupa ce voi muri?
Pentru ce sunt toate asa cum sunt?
Din 1944 si pana acum a trecut ceva timp...Oare el e iar aici?Poate oare un suflet sa revina in acelasi loc, sa se nasca tot in Romania?Sau poate soarta i.a rezervat ceva mult mai special de data aceasta.
Primul roman pe care l.am citit in copilarie a fost "Adam si Eva".Eram singura in vacanta la bunici, la Buzau si am gasit cartea in biblioteca.
Nu stiu ce sentimente m.au impins sa aleg acel volum dintre toate celelalte.
Poate cartea m.a ales pe mine...
Am recitit cartea, iar acum ceva minute am terminat.o....si traiesc din nou acelasi setiment de pace interioara.Parca toata informatia despre viata se cristalizeza.
Vreau sa cred ca am fost si eu o Navamalika, o Isit, o Hamma sau poate o Servilia sau Maria, o Yvonne sau de ce nu o Ileana.
In fond numele nu conteaza.Sufletul este cel ce trece peste portile timpului.
Omul este creat pentru a evolua.Spiritual si fizic.Este datoria noastra sa nu irosim timpul oferit.Trebuie sa cautam .... idei, persoane, suflete pereche.
Previous Article
