„Uita tot ce stiai despre vampiri.Pana acum nu ai vazut niciunul in carne si oase, nu?Ei...acum ma ai in fata.Ce doresti sa ma intrebi?
Tarusi?Cruci?Apa sfintita? Nu cred ca exista putere mai mare decat cea a lui Dumnezeu.Sunt ortodoxa apropo....in caz ca te vei intreba cum am fost botezata, numele meu crestin este Cerise Delacroix, nascuta in anul de gratie 1988 in Paris.
Sa revenim la intrebarile tale....Lumina zilei?Amiaza este cea mai frumoasa parte a zilei....mai ales petrecuta in parc cu o inghetata si o carte buna.
Voi anticipa cealalta intrebare, pentru ca vad influenta lui Stoker asupra ta.Nu dorm in cosciug, dar prefer un pat tare, cu saltea medicinala.De ce?Asa am fost obisnuita, dar nu sunt pretentioasa: pot dormi perfect si „in puf”.
Ce mai vrei sa stii?De ce iti spun toate astea, tie, acum, in acest moment?
Voi zambi sarcastic si iti voi raspunde ca am devenit nostalgica in ultimii 180 de ani.Poate inainte de a impartii o cina cu cineva, doresc sa imi povestesc viata...precum facea Lestat( ce parodie pare acum acea oglindire stramba a noastra).
Nemurirea nu exista.Doar o viata lunga.....lunga....extrem de lunga.Firul se va rupe incet ....nici macar eu nu cred in nemurire.Era o perioada cand tanjeam sa traiesc eternitatea sau mai bine spus, promisiunea unei eternitati.Eram o fata mica si proasta pe atunci.Ce poate intelege o tanara de doar 20 de ani din iluzia vietii vesnice?
Eram atat de tanara si aproape speriata de viata ce se intindea in fata mea, ca o pagina alba.Stiam ca in mod normal, 80 de ani era o varsta bunicica pentru a muri si in plus nici o femeie din familia mea nu traise mai mult de 76 de ani.Dar eu doream mai mult si nu stiam sa ma multumesc cu putin.
Voiam sa calatoresc in toata lumea sau poate dincolo de ea, sa citesc, sa invat de la cei din jurul meu si sa ii invat de altii.Aveam planuri mai mari decat imi permitea timpul si asta am realizat chiar in anul in care implineam 20 de ani.
Asa ca am inceput sa ma documentez, incercand sa aflu secretele vietii vesnice.Nu a fost usor, dar in mai putin de un an am reusit sa imi creez poate cea mai mare baza de date despre metodele de a prelungii viata.Nimic nu ma ademenea mai tare decat „noaptea eterna”.Prietenul meu ma ameninta deja ca ma va parasii dar continuam sa imi traiesc viata in acel mod.Ce mod intrebi?Ma pregateam sa devin vampir.Incepusem sa nu mai seman a fiinta vie, pierzandu-mi incet culoarea din obraji sau placerea de a mai sta in lumina.Credeam pe atunci ca asta insemna sa fi vampir...exact ce crezi si tu acum: acele povesti despre biserica, lumina si cimitire.
Era iarna cand l-am intalnit prima data pe Nigel.Era australian si avea accent puternic cand vorbea franceza.Ne intalnisem intr-o piata din centrul Parisului,in jurul orei pranzului.Probabil saream in ochi in costumatia mea bizara: un palton lung negru, ghete cu toc inalt,un fular complet negru infasurat in jurul gatului si o caciula trasa cat mai pe ochi.Parul roscat-portocaliu se revarsa peste umeri, buclele incurcandu-se pe alocuri in fular.Ochii gri pareau speriati de lumina si de multimea studentilor adunati langa fantana din centrul pietei.Imi aduc aminte si acum cum Nigel s-a apropiat de mine in fuga si prinzandu-ma puternic de brat, ma impins langa vitrina unui magazin.
Prima privire, prima intersectare cu ochii lui de un negru profund....nu le voi uita niciodata.
A zambit si mi-a spus sa il urmez daca doresc cu adevarat „Noaptea Eterna”.
Va Urma...
(thanks for the image: Jana Schirmer)
Previous Article
