Sit Down next to me

M.am intalnit cu colegii de liceu.
E ciudat, dar cu cateva zile inainte ma gandeam ca trebuie sa fac ceva special, pentru a ma evidentia.Nu vreau sa las impresia ca am ramas in urma.Multi sunt deja angajati si chiar mutati la casele lor...iar eu am ramas in urma.
Adevarul este ca nici nu am incercat sa ma angajez; cat despre mutat...ramane inca in stadiul de plano-vis(intre un plan bine pus la punct si vis).

Atunci ce imi ramane mie?Prin ce ma pot evidentia eu, acum?Poate gandesc prea profund pentru o singura intalnire de liceu, dar am impresia ca ceilalti sclipesc iar eu nu.Ei au intrat in viata de adult, devenind seriosi.EU?

Eu ma incadrez in categoria intelectual scarbit de societate.La ce bun?
Mi.am citit viitorul in doua din cartile mele favorite, ambele distopii extrem de cunoscute.
Am de ales intre a iesi din societate si a cauta alti oameni ca si mine (precum Guy Montag din Fahrenheit 451 a lui Ray Bradbury ) sau a ma plafona si accepta societatea corupta ce ne inconjoara (o varianta mai putin violenta considerand soarta lui Winston Smith din romanul 1984 de George Orwell.)

Oricare ar fi soarta mea, ma gandeam ca nu pot renunta atat de usor la propriile idei.Iar daca asta inseamna ca nu ma pot integra atat de usor la locul de munca sau ca uneori o sa par suparata si cazuta pe ganduri, aleg sa imi traiesc viata in stilul meu.
Daca si tu te regasesti aici...sit down next to me (James - Sit Down (With Lyrics))