I can ride my bike with no handlebars....

Era o zi superba de vara.Un pic de timp petrecut alaturi de sora mea si de mama.A urmat o ora plina de revederi pe Motoare si apoi un tur de parc pe bicicleta.

E un sentiment extrem de placut sa vezi oameni facand sport.Societatea se destinde, se relaxeaza si parca oamenii devin mai buni.
Parcul era plin la ora 21.00.O bicicleta sigura si una care ruleaza in zig-zag, ambele inchiriate, ambele dornice de plimbare, isi fac intrarea in parcul Izvor.
Aerul e inca destul de incarcat, iar traficul se taraste incadrand intreaga zona verde.
Familii intregi au iesit sa faca sport.Role, biciclete sau doar alergat, toate se intalnesc aici.Fiecare depune efort in ritmul sau.
Eu incerc sa evit un catelus si nimeresc in iarba.Lumea probabil rade, dar mie nu imi pasa.Privesc bicicleta cazuta in iarba si ma gandesc ca este un moment special din viata mea.

Asa se formeaza povestea unei vieti.Din momente simple, stupide, din erori si greseli uriase, din aplauze si medalii, din poze si vanatai, din sarutari in noapte si privitul stelelor pe plaja.

Imi ridic bicicleta si pornim iar.
Cant "I can ride my bike with no handlebars...."
Zambesc.