Ma tot intreb de cateva saptamani....unde ai fugit? Unde te.ai ascuns de mine? Am fost rea sau cicalitoare? Am cerut prea mult de la tine?
Te caut prin pat, printre asternuturi albastre si perne japoneze.
Te caut intre filele cartilor sau in cutia cu amintiri.
Te caut printre caiete si pixuri, printre povesti vechi sau recente....
Ai disparut in noapte iar acum tot ce mai pot face este sa te astept.
Precum ventilatorul agita aerul cald din camera mea, asa astept ca venirea ta sa imi agite sufletul...
Dar pana acum nici un semn ca te.ai intoarce...Cand ai plecat ai luat cu tine toate gandurile frumoase.Toate epitetele si comparatiile poetice.Nu mi.ai lasat nimic....
Unde esti tu INSPIRATIE?
Stiu ca puteam scrie direct: " Pierdut Inspiratie, ofer recompensa!" dar parca nu era la fel de tragic ...
Dupa multa truda, a se citi - cautat varianta cea mai clara, am gasit ieri filmul Adam (2009).
In el este prezentata povestea lui Adam Raki - inginer la o companie producatoare de jucarii.El locuieste in New York si sufera de sindromul Asperger, o forma de autism care ii afecteaza capacitatea de a relationa cu ceilalti oameni si de a descifra semnalele nonverbale. Atunci cand frumoasa educatoare si scriitoare aspiranta Beth Buchwald se muta in apartamentul de deasupra, Adam incepe sa viseze la o poveste de dragoste alaturi de ea.
Dar filmul prezinta mult mai mult decat o poveste de dragoste.
El educa publicul la a vedea dincolo de aparente, dincolo de defecte.Ne arata ca oricat de greu este sa te schimbi (schimbarea caracterului fiind poate cea mai grea) la un moment dat tot trebuie sa o faci.
Si poate, cine stie, vei vedea ca viitorul nu iti este legat de ceea ce cunosti ...
Hei, cine isi mai aduce aminte de primul experiment cu gorila?Era acel filmultez de prin 1999 cu jucatorii de basket.Surprinzatori de multi oameni (si eu m.am numarat printre ei) nu reuseau sa observe gorila plimbandu.se prin cadru deoarece isi concentrau atentia asupra jucatorilor .
Experimentul a fost refacut anul acesta.Si de data asta ma pot mandri ca am prins 2 din 3 elemente.
Tu cum stai cu atentia distributiva?
Vineri seara nu aveam planuri pentru weekend.Dar totusi:
Sambata: shopping with mom = bratari si rochita noua :)
Duminica dimineata: Brunch cu Elena = o multime de idei noi.
Duminica seara: concert Patas @Fri Kultur = go Pavel go!
Apoi finala CM2010 @terasa Bergenbier = a dracului caracatita, as pune.o pe gratar ca avut dreptate:(
Azi: cosmetizare CV (need help) si sa incepem cele 8 sezoane din Monk!Acum dead tired (see pic)!
Pe langa toate astea mi.am redescoperit pasiunea pentru internetul mobil, m.am intrebat unde dispar uneori taxiurile si am regretat lipsa unei fapte bune (trebuia sa ii luam si pe ei cu masina, nu Teo? >:))
Am fost busy pana acum, dar stai sa vezi de acum incolo!Interviuri si griji pentru masterate here I come!
Probabil toti ne facem planuri de viata si ne imaginam ca lucrurile o sa fie asa cum le.am anticipat.Eu mi.am invatat lectia si nu planuiesc decat evenimentele mari.Pe cele mici o sa le las sa decurga natural, de la sine, pentru ca probabil asta va fi singurul mod de a ma pastra calma si lucida.
Cred ca am visat atunci cand te.am vazut prima data. Ma priveai pe deasuprea ziarului. Ma priveai fix dar imi imaginam ca te uiti la fata de langa mine.
Visam si cand am iesit pentru prima data in oras.Tu purtai un costum negru, care te facea sa pari mult mai matur.Eu aveam acel tricou polo alb pe care mai tarziu ai reusit sa il patezi cu suc de portocale.Stiu ca imi spuneai ca albul ingrasa.Eu radeam cand mi l.ai dat jos si m.ai sarutat.
Oare era vis cand imi strangeai mana in a ta? Eram in fata parintilor tai si stiam ca aveai nevoie de curaj.Le spuneai ca ma iubesti si ca nimic sau nimeni nu ne va desparti.Devenea totul un cosmar atunci cand ne.au dat afara.Cand tatal tau te.a scuipat si a zis ca nu mai are un fiu.
Eu am spublerat cosmarul -imi spuneai ca am aparut ca o lumina pura si te.am salvat din depresie.Ti.am readus visul frumos…
Pluteam in al noualea cer cand ai propus sa ne mutam impreuna.Te iubeam atat de mult.Iti lasasei o barba scurta, bine ingrijita si continuai sa te imbraci in acele costume sobre.Eu purtam tot timpul blugi si tricouri colorate, iar prietenii mei imi propuneau sa fugim toata vara prin Europa.
Nu te.ai suparat pe mine cand am plecat si nici cand m.am intors si am recunoscut ca te.am inselat.Ai fost calm si m.ai imbratisat puternic.Mi.ai spus ca iubirea noastra e atat de mare incat va trece peste orice obstacol.
Eu incepeam sa visez la nunta si la o casa doar a noastra.La un copil si o viata intreaga alaturi de tine.Stiam ca urma sa fie dificil, dar speram.
Furtuna a inceput destul de incet...
Cu o adiere de vant.Apoi am simtit ca si cum viitura mi.a maturat picioarele si nu mai aram in stare sa ating solul.
De cand ai fost dat afara de la acea firma de avocatura ai ramas extrem de retras si nu mi.ai zis motivele.Urma sa ne descurcam dintr.un salariu de profesor.Puteam sa muncesc cat pentru doi.
Era o simpla sedinta.Trebuia sa ma prezint si sa le spun parintilor ca elevii erau cuminti si ascultatori.Totusi am simtit nevoia sa te am langa mine…
Sala era plina cand am intrat amandoi tacuti.Ne.am asezat intr.o banca din spate.Era ciudat sa il vad si pe directorul scolii acolo.Sedinta incepuse de ceva vreme si diriginta discuta aprins.
Ti.am strans mana pe sub banca pentru ca ma simteam elevul care incalcase regulile.Imi aduc aminte clar femeia aceia grasa, imbrcata in pantaloni mulati cu imprimeu de leopard.Ne privise insistent de cand deschisesem usa salii.Cu fiecare secunda devenea mai furioasa.Cand ii veni randul, femeia s.a ridicat si a rostit raspicat:
“Cred ca profesorul de matematica este o influenta negativa asupra copiilor nostrii.Stiu ca ar trebui sa fim libertini si ca traim intr.o societate moderna, dar…, dar…
Nu vreau ca un homosexual sa imi atinga baietelul!”
Cosmarul, furtuna, negura cerului.Toata viata imi parea fum si ceata.Stiu ca trebuia sa spun ceva.Sa explic ca este o diferenta intre pedofilie si homosexualitate.Trebuia sa le spun ca sunt un profesor bun si ca asta nu are legatura cu cel pe care il iubesc.
Dar ar fi fost o minciuna.Avea legatura.
Eram un profesor bun pentru ca te iubeam.Eram un om mai bun pentru ca intr.o dimineata, in timp ca imi serveam cafeaua la acel mic bistro, am zambit unui alt barbat.Iar el isi coborase ziarul si imi zambise inapoi.
Viata era rea cu cei ca noi.Nu ne permitea sa iesim in oras peste tot.Nu ne puteam plimba pe bulevard la brat.Dar iubirea noastra era puternica – asta imi spuneai tu.
Cand m.am trezit, sedinta era departe, dar scandalul se auzea de la baie.Ma sprijineai de un perete si imi atingeai fata cu o batista umeda.Cosmarul se stingea, precum un bec pe cale sa se arda.Ramaneam doar noi.Nu conta ce spuneau toate femeile grase de pe planeta asta.Conta ce simteam pentru tine.
M.ai dus acasa si mi.ai facut un ceai de musetel.Am adormit in bratele tale si am visat ca ma nascusem femeie si nimic nu statea in calea fericirii noastre.De dimineata te.am cautat prin pat…
Cand nu te.am gasit nicaieri am vazut printe lacrimi biletul lasat pe micul blat din bucatarie.Scrisesei:
“Te iubesc.”
Nu ai semnat si asta a durut cel mai tare.Te.am asteptat toata ziua iar, cand se facuse dimineata stiam ca ai plecat definitiv.
Acum, cand scriu aceste randuri, ma gandesc ca scrisoarea probabil nu va ajunge niciodata la tine.Dar o scriu.Pentru ca ne.am iubit.Ea o sa stea dovada a unei iubiri mai mari decat cele doua fiinte firave care au purtat.o.Eterna precum fulgerele care brazdeaza cerul negru al noptii.
Nici eu nu am sa semnez; am sa inchei simplu:
Te iubesc!
Andrei impacheta cu grija foile scrise, le puse intr.un plic si nota pe acesta numele iubitului sau: Cristian.Il lasa pe blatul din bucatarie, langa biletelul acela cu mesaj simplu: “ Te iubesc”. Apoi lua pistolul si apasa pe tragaci.
(Scrisoarea este fictiune, dar mesajul ei este real – cand va invata societatea sa vada dincolo de ochelarii sai de cal?)
Apocalyptica @ Sala Palatului – Bucuresti 2024
-
Pe 27 noiembrie 2024, Sala Palatului din București a fost gazda unui
spectacol excepțional oferit de renumita trupă finlandeză Apocalyptica.
Concertul, p...
Radio Guerrilla Top Show 2019
-
Piesele preferate de ascultatorii Radio Guerrilla in 2019 Pentru ca am
vazut ca baietii de la Radio Guerrilla n-au publicat si pe site, ci doar pe
Facebook...
Top Social Brands 2015
-
Am avut ocazia inedita astazi de a participa la Top Social Brands
Conference, organizata de revista BIZ editia 2015 si cu siguranta nu mi-a
parut rau. Ca s...
“Scrisoare deschisă” pentru cine vrea să citească
-
Bună, Fac parte deja din categoria aceea de femei care spun “am aproape 30
de ani”, pentru că 27, 28, 29 e tot aia, chiar dacă eu ma simt ca de… eu ma
simt...
Cherryculture Haul on Christmas
-
Hello kitties!
Am asteptat prea mult pentru a lansa la apa aceasta postare.
De Black Friday am profitat de reducerea de 20% pentru a plasa o comanda pe
c...
nu mai stiu
-
uneori am impresia ca poate nici n’am stiut vreodata. iar noaptea vine cu
dureri de cap, cand respiri greu si te foiesti sub patura din stanga in
dreapta s...
tricks and sleeves
-
A inceput noul an scolar :))) Nici nu le mai numesc universitare, cause
apparently people will be kids forever.... :))
I am in such a good mood :) You ha...
Vis Partea II
-
Incerc sa ma ridic in capul patului, dar e greu, capul ma doare rau. Si nu
numai. Il simt ca pe un hard disk. Cu greu reusesc sa ma ridic. Caut
telefonul s...
Snow, cars and brands
-
M-am trezit si cand m-am uitat pe geam si am vazut cat trebuie sa
dezapesesc la masina in aceasta dimineataa, n-am avut tocmai ganduri
fericite....
Ins...
Lacrimile
-
Ce sunt lacrimile? Oare ele sunt doar niste picaturi de apa sarata care ne
arata suferinta sau, de ce nu, bucuria unei persoane? NU! Lacrimile ajung
sa "cu...