The reality of dreams: a love letter.

Dragul meu Cristian,

Cred ca am visat atunci cand te.am vazut prima data. Ma priveai pe deasuprea ziarului. Ma priveai fix dar imi imaginam ca te uiti la fata de langa mine.
Visam si cand am iesit pentru prima data in oras.Tu purtai un costum negru, care te facea sa pari mult mai matur.Eu aveam acel tricou polo alb pe care mai tarziu ai reusit sa il patezi cu suc de portocale.Stiu ca imi spuneai ca albul ingrasa.Eu radeam cand mi l.ai dat jos si m.ai sarutat.

Oare era vis cand imi strangeai mana in a ta? Eram in fata parintilor tai si stiam ca aveai nevoie de curaj.Le spuneai ca ma iubesti si ca nimic sau nimeni nu ne va desparti.Devenea totul un cosmar atunci cand ne.au dat afara.Cand tatal tau te.a scuipat si a zis ca nu mai are un fiu.
Eu am spublerat cosmarul -imi spuneai ca am aparut ca o lumina pura si te.am salvat din depresie.Ti.am readus visul frumos…

Pluteam in al noualea cer cand ai propus sa ne mutam impreuna.Te iubeam atat de mult.Iti lasasei o barba scurta, bine ingrijita si continuai sa te imbraci in acele costume sobre.Eu purtam tot timpul blugi si tricouri colorate, iar prietenii mei imi propuneau sa fugim toata vara prin Europa.

Nu te.ai suparat pe mine cand am plecat si nici cand m.am intors si am recunoscut ca te.am inselat.Ai fost calm si m.ai imbratisat puternic.Mi.ai spus ca iubirea noastra e atat de mare incat va trece peste orice obstacol.

Eu incepeam sa visez la nunta si la o casa doar a noastra.La un copil si o viata intreaga alaturi de tine.Stiam ca urma sa fie dificil, dar speram.

Furtuna a inceput destul de incet...
Cu o adiere de vant.Apoi am simtit ca si cum viitura mi.a maturat picioarele si nu mai aram in stare sa ating solul.
De cand ai fost dat afara de la acea firma de avocatura ai ramas extrem de retras si nu mi.ai zis motivele.Urma sa ne descurcam dintr.un salariu de profesor.Puteam sa muncesc cat pentru doi.

Era o simpla sedinta.Trebuia sa ma prezint si sa le spun parintilor ca elevii erau cuminti si ascultatori.Totusi am simtit nevoia sa te am langa mine…
Sala era plina cand am intrat amandoi tacuti.Ne.am asezat intr.o banca din spate.Era ciudat sa il vad si pe directorul scolii acolo.Sedinta incepuse de ceva vreme si diriginta discuta aprins.
Ti.am strans mana pe sub banca pentru ca ma simteam elevul care incalcase regulile.Imi aduc aminte clar femeia aceia grasa, imbrcata in pantaloni mulati cu imprimeu de leopard.Ne privise insistent de cand deschisesem usa salii.Cu fiecare secunda devenea mai furioasa.Cand ii veni randul, femeia s.a ridicat si a rostit raspicat:

“Cred ca profesorul de matematica este o influenta negativa asupra copiilor nostrii.Stiu ca ar trebui sa fim libertini si ca traim intr.o societate moderna, dar…, dar…

Nu vreau ca un homosexual sa imi atinga baietelul!”

Cosmarul, furtuna, negura cerului.Toata viata imi parea fum si ceata.Stiu ca trebuia sa spun ceva.Sa explic ca este o diferenta intre pedofilie si homosexualitate.Trebuia sa le spun ca sunt un profesor bun si ca asta nu are legatura cu cel pe care il iubesc.

Dar ar fi fost o minciuna.Avea legatura.

Eram un profesor bun pentru ca te iubeam.Eram un om mai bun pentru ca intr.o dimineata, in timp ca imi serveam cafeaua la acel mic bistro, am zambit unui alt barbat.Iar el isi coborase ziarul si imi zambise inapoi.

Viata era rea cu cei ca noi.Nu ne permitea sa iesim in oras peste tot.Nu ne puteam plimba pe bulevard la brat.Dar iubirea noastra era puternica – asta imi spuneai tu.

Cand m.am trezit, sedinta era departe, dar scandalul se auzea de la baie.Ma sprijineai de un perete si imi atingeai fata cu o batista umeda.Cosmarul se stingea, precum un bec pe cale sa se arda.Ramaneam doar noi.Nu conta ce spuneau toate femeile grase de pe planeta asta.Conta ce simteam pentru tine.

M.ai dus acasa si mi.ai facut un ceai de musetel.Am adormit in bratele tale si am visat ca ma nascusem femeie si nimic nu statea in calea fericirii noastre.De dimineata te.am cautat prin pat…
Cand nu te.am gasit nicaieri am vazut printe lacrimi biletul lasat pe micul blat din bucatarie.Scrisesei:
“Te iubesc.”
Nu ai semnat si asta a durut cel mai tare.Te.am asteptat toata ziua iar, cand se facuse dimineata stiam ca ai plecat definitiv.

Acum, cand scriu aceste randuri, ma gandesc ca scrisoarea probabil nu va ajunge niciodata la tine.Dar o scriu.Pentru ca ne.am iubit.Ea o sa stea dovada a unei iubiri mai mari decat cele doua fiinte firave care au purtat.o.Eterna precum fulgerele care brazdeaza cerul negru al noptii.
Nici eu nu am sa semnez; am sa inchei simplu:

Te iubesc!


Andrei impacheta cu grija foile scrise, le puse intr.un plic si nota pe acesta numele iubitului sau: Cristian.Il lasa pe blatul din bucatarie, langa biletelul acela cu mesaj simplu: “ Te iubesc”.
Apoi lua pistolul si apasa pe tragaci.


(Scrisoarea este fictiune, dar mesajul ei este real – cand va invata societatea sa vada dincolo de ochelarii sai de cal?)