Paturica mea roz

Ti.am spus povestea despre paturica mea roz?

Traim intr.o lume agitata, complexa si uneori atat de dureroasa.
Dor cioburile care ti se infig in talpa, atunci cand vrei sa mergi descult prin Bucuresti.
Dor cioburile care ti se infig in ochi si nu te lasa sa vezi mai departe de aparente.

Dor pumnii si palmele pe care le primeste baietelul in spatele blocului, in special atunci cand trecatorii nu intervin.
Dor pumnii si palmele pe care le primesti peste fata, lectii ca prietenia este efemera.

Dar pentru tot raul din lume eu am gasit un antidot.
Este o paturica roz.O paturica atat de pufoasa incat daca te afunzi in ea, imediat de ia somnul.
O paturica atat de moale incat pare ca te fereste de orice necaz.


Cu aceasta paturica roz am invelit toata lumea.Si am reusit sa vad numai bunatatea, prietenia adevarata si iubirea.
Mi.am trecut mana peste materialul ei moale si am simtit ca linistea si pacea exista si in vietile cele mai agitate.

Din cand in cand cineva se ambitioneaza si ridica paturica roz pentru a imi arata adevarata fata a lumii.Una brutala, plina de fatarnicie si de ignoranta.
Vad cum o gradina frumoasa este napadita de buruieni.Vad cum rezervatiile naturale au autostrazi pe mijloc si cum minunile lumii stau darapanate sub puterea banilor.
Vad cum istetimea ajunge doborata de saracie si cum ingeniozitatea cade prada uniformizarii sociale.

Imi vine sa astern iar paturica mea roz si sa fac totul bine.Macar pana cand voi putea schimba ceva.Macar pana cand voi avea puterea de a recunoaste ca prietenia are foarte multe grade de ierarhizare....