part 1: jumatatea goala a paharului

In fata mea egranul gol.Cursorul palpaie.Ma gandesc.

Vreau sa ma intorc in anii 90.Vreau sa aud pe strazi muzica de atunci.
Imi este dor de acea perioada, in care muzica era de calitate.Era poezie, arta, avea bun gust.Nimic nu era facut doar pentru a vinde.Totul avea un mesaj.Poate si de aceea, perioada anilor 90 a fost atat de linistita pentru mine.Cresteam alaturi de parinti care ma iubeau, de bunici care aveau grija sa imi faca toate poftele, impreuna cu o sora cu care ma certam pe nimicuri dar, cu care ma impacam de fiecare data.

Incep sa simt ca am imbatranit.Din 2000 muzica s.a schimbat.Aduce mai mult a zgomot.Nu mai exista versuri, poezie,sunete speciale.Poate ca si oamenii s.au schimbat.Nu mai doresc pace interioara sau exterioara.Prefera viata haotica, viata fara rost, pe „acorduri” de sintetizator.
Si viata mea s.a schimbat.Cred ca era 2002 cand tata a plecat de acasa dar, inainte de asta a fost 2000 cand a murit bunica si 2001 cand bunicul a urmat.o.
Oamenii care au tinut cu adevarat la mine au plecat.Cu tata mai vorbesc, il vizitez, ma viziteaza, dar relatia s.a racit.In 2007 si sora mea s.a mutat cu iubitul ei.



Vietile noastre merg mai departe ca si muzica.Incet dar sigur, va reveni simfonia sunetelor, placerea poeziei,siguranta lirismului.Se vor reaprecia instrumentele muzicale, se va pune iar accent pe cultura si familie.
Ca si muzica, viata mea va merge dupa o partitura proprie.Trebuie doar sa ma apuc de scris...

Vreau sa am siguranta de a spune:
„Play-list.ul este facut.Apas butonul play!”