Recapata Speranta! -partea II-

(continuare)

Zambesc: chiar la asta ma gandeam si eu.Nu pot sa recunosc pentru ca probabil ar crede ca imi place de el.Adevarul e ca...

"- Noi suntem trenul iar ocaziile din viata sunt garile", i.am raspuns.
"- Si atunci cine sunt calatorii?"
"- Calatorii sunt fluturii din stomac", spun eu fara sa ma gandesc prea mult.

Nici nu am realizat ce am zis!Doamne!Ca nuca in perete!Poate nu a auzit...El ma priveste ganditor.

"- Esti foarte interesanta."
"- Eu spun ca sunt ciudata..."

(Iar am trantit.o!)
Dar el incepuse sa rada si observ ca are dinti perfecti.Rad si eu.Am ras impreuna.

Intorsi la locurile noastre inghesuite, tot restul drumului am vorbit despre viata, muzica si carti.Mi.a spus ca ii placeau jocurile pe calculator, dar ca nu mai vede rostul de a evada.Era din nou trist.Incearca sa schimbe subiectul.Se fereste.

"- De ce esti trist". vine randul meu sa intreb.
"- Nu sunt!"
"- Ba da; esti, dar te ascunzi.Sunt o necunoscuta (nici macar nu ne prezentasem), nu vad de ce te.ai ascunde de o persoana pe care probabil nu o vei revedea.
"- Poate ca ai dreptate..."
"- Stiu ca am!"
"- Esti mereu atat de sigura pe tine?"
"- Nu.Doar cu persoanele pe care nu le cunosc."

Incepe iar sa rada si descopar ca imi place rasul lui.Imi spune ca trebuie sa imi arate ceva.

Deachide geanta laptopului si scoate un doasr gros. Ma indeamna sa citesc.
(va urma)

[citeste prima parte aici]