Recapata Speranta! -ultima parte-

(continuare)

Dosarul era plin cu fise medicale.Toate analizele si foile de externare erau asezate in ordine cronologica.Asa am aflat ca il cheama Vlad si ca in ultima luna trecuse prin spitale de trei ori.Data cea mai recenta fiind 18 septembrie (vineri-inainte de plecarea la Buzau).

Imi spune ca acum se intoarece la spital.Il astepta o noua serie de tratamente, pe care nu o considera salvatoare.Ma indeamna sa citesc si ultimele pagini.Sunt schitele unui testament.

"- Iti doresti sa ....", nu am putut termina intrebarea.
"- Da.", mi.a raspuns resemnat.
"- Dar..."
"- E cea mai buna varianta.Pentru toti."

Trenul incetineste.Nici nu observasem ca ajungeam in Bucuresti.
Inchid dosarul si il inapoiez.Ramanem amandoi pe loc.Nu mai stiam ce sa ne spunem unu altuia.Trenul se opreste, iar vecinii de scaune se ridica grabiti.Pentru ei, viata mergea inainte...
Chiar in acel moment, cand mi se parea ca urma sa imi mai spuna ceva, telefoanele noastre incep sa sune.
Mi.am caut telefonul prin geanta si am raspuns grabita.Urma se ma intalnesc cu tata in gara. Cand am inchis am observat ca Vlad se ridicase si isi luase bagajele.

"- Ceva ultime cuvinte?", ma intreaba zambind.
"- Recapata speranta!"
"- Chiar ma asteptam la asa ceva din partea ta."
"- Stiu: cam corny dar suna oarecum potrivit."
Zambim amandoi.
"- Poate ne vom revedea intr.o gara, Roscato! Daca nu, sigur te voi astepta la capatul drumului."

Trenul merge mai departe pentru noi.Fiecare statie in care oprim ne face sa intelegem lumea mai profund.Fiecare calator aduce cu el o noua pasiune, un nou scop, o noua dragoste.E alegerea noastra : putem renunta de la inceput sau putem lupta pana in ultimul moment.

Catre Vlad: Sper sa regasesti dorinta de a vedea viata frumoasa!Chiar si in ultimul moment...

[citeste: prima parte si cea de.a doua]