Cunosc prea putine cupluri care sa reziste vietii in orasul asta neiertator.Cunosc si mai putini oameni care sa faca parte dintr.o familie functionala.
E ceva normal acum ... copilul are doua camere, doua case, doua familii, doua vieti diferite.Parintii cred ca ii va fi usor.Nu se gandesc la acel suflet, mic sau mare, ce trebuie sa aleaga.Sa aleaga intre parinti.
Se spune ca fetele trebuie sa stea cu mama...sau cel putin asa ni s.a spus noua.Dar tata cu cine sta?
El cu cine face Craciunul?
Anul acesta, ca si in alti ani, plec la Buzau de Craciun.Dar tata va ramane probabil in Bucuresti, prins cu munca.Nu va face sarbatorile singur, va fi cu matusile... dar nu cu mine, nu cu sora mea.
E greu sa nu fi alaturi de cei pe care ii iubesti.
Uneori vreau sa sa ma rup in doua ...Vreau sa ma rup in o mie.Vreau sa fiu alturi de toti cei care sunt singuri de Craciun.Cei care stau singuri la masa, gandindu-se ca viata celor de departe e frumoasa.
Imi e greu sa vad viitorul.Dar stiu cum vreau sa arate:
Imi imaginez o casa calda, cu un brad adevarat, si cu o masa la care se strag toti prietenii si familiile lor.Dar famila mea?O sa fie si ea acolo.O sa fie alaturi de mine, o sa lase certurile si pentru o ora, o sa iubeasca.
Pentru ca visez la un Craciun mai bun .
Pentru Tatal ce face si anul acesta singur sarbatorile.
Si pentru Weekender
Previous Article
